taras-grapis
Zdreanta de Tudor Arghezi
L-ati vazut cumva pe Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta?
E un caine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parca-i strans din petice,
Ca sa-l tot impiedice,
Ferfenitele-i atarna
Si pe ochi, pe nara carna,
Si se-ncurca si descurca,
Parca-i scos din calti pe furca.
Are insa o ureche
De pungas fara pareche.
Da tarcoale la cotet,
Ciufulit si-asa laiet,
Asteptand un ceas si doua
O gaina sa se oua,
Care canta cotcodace,
Proaspat oul cand si-l face.
De cand e-n gospodarie
Multe a-nvatat si stie,
Si, pe branci, taras, grapis,
Se strecoara pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
“Unde-i oul?” a-ntrebat Gospodina.
“L-a mancat!”
“Stai nitel, ca te dezvat
Fara matura si bat.
Te invata mama minte.”
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a imbucat,
Zdreanta l-a si lepadat
Si-a-njurat cu un latrat.
Cand se uita la gaina,
Cu culcusul lui, vecina,
Zice Zdreanta-n gandul lui
“S-a facut a dracului!”
si pentru ca nu reuseam nicicum sa-mi imaginez ce inseamna taras-grapis in viziunea lui Arghezi am incercat in repetate randuri varianta soft. fara iarba sau gard, fara oua sau gaina si direct in pat. am inceput cu un tur de cap, a urmat o tensionare abdominala, completata cu focusarea tintei, dupa care traiasca Seiko. Kinetic bineinteles. daca imi aduc bine aminte cred ca din a doua dubla mi-a iesit destul de bine tot ciclul locomotor. dar eu pot fi subiectiva, asa ca aprecierea va fi la voi.
free video player & video platform - interactive video, online video solution: video player, video editor - kaltura
wordpress video - wordpress plugin for integrated video on video blogs, and video tools
free video player & video platform - interactive video, online video solution: video player, video editor - kaltura
wordpress video - wordpress plugin for integrated video on video blogs, and video tools
prima deplasare cronometrata mi-a fost validata acum doua zile, si nu vreau sa ma laud cu ea, desi atunci cand m-a vazut tati, i s-a zburlit si pielea de pe pantofi de fericire, nu alta.
astazi am instalat senzorii de la plecare si sosire, exact ca la raliul Finlandei, am angajat o echipa de tehnicieni, o galerie pentru sustinerea morala si una bucata car de reportaj pentru dovada video. cei de la Guinness World Records se zgaiau la geam sa fie siguri ca nu voi fura startul. tati mi-a facut instructajul iar mami a avut grija sa ma momeasca cu o revista. ce sa-i faci? d-ale fetelor. de la start la sosire in mai putin de 3,5 secunde. un timp remarcabil chiar si pentru un Pagani Zonda.
dar mai bine mami, eu zic sa pregatesti pantofii de dans… pentru ca am pornit-o de-abinelea!
free video player & video platform - interactive video, online video solution: video player, video editor - kaltura
wordpress video - wordpress plugin for integrated video on video blogs, and video tools
boldog születésnapot
astazi, 29 august, este o zi foarte speciala pentru mine si asta nu pentru ca a-si fi vreun fan indarjit Michel Jackson ci pentru ca tot astazi este si ziua de nastere a lui Oti. zi importanta, oameni importanti.
m-am pregatit foarte intens pentru acest eveniment in ultimele zile. m-am spalat, m-am pieptanat, mi-am luat cea mai frumoasa rochita din sifonier (rochita pe care o am in dublu exemplar, una de la mami si a doua de la nana) iar apoi mi-am pus si o floricica in par ca sa fiu cat mai frumoasa pentru oti. dar pana la urma cred ca nagytata se va bucura mult mai mult de faptul ca, dupa multe ore de dictie si pronuntie, am reusit sa rastalmacesc o urare speciala pe limba maghiara pentru el.
“Minden tavaszból őrizz meg magadnak
Egy szál virágot, egy sor éneket,
Az évek akkor el hiába halnak,
Mindig dalosabb kerted lesz neked”
ezt kívánom születésnapodra mert te nem ötvenhárom vagy, hanem tizennyolc, harmincöt éves tapasztalattal.
asa ca inca o data La Multi Ani si sa stii ca ha nem szeretünk, mi dolgunk a holnappal? hát szeress, ahogy én szeretlek! ne jobban! ne kevésbé! csak annyira!
P.S. insa lectiile de maghiara le voi face mai bine cu tine decat cu mami 
in memoriam, 23 august
tati tocmai mi-a povestit ca toti care au prins “vremurile” isi amintesc de 23 August, zi nationala pe atunci. imi spune ca defilarile erau ceva spectaculos dar hilar, pe alocuri. erau acele coloane cu care “alegorice” pe care se prezentau produse şi utilaje, asa cum la Disneyland vin carele cu Alba ca Zapada si piticii, Mickey Mouse, Donald si asa mai departe. erau un numar de pancarte de purtat pe intreprindere, stegulete si steaguri. azi, dupa ce cu greu imi pot imagina cum exact se intamplau lucrurile pe atunci, ma intreb cum se alegea cine ce duce – care ducea portretul “Tovarasei”, cine ducea pe Lenin, cine ducea steagul etc.
tati isi aminteste ca, fiind copil, vroia sa duca un bat cu 23 August in varf, facut din polistiren, pentru ca dupa defilare, rupea polistirenul cu “23″ si ramanea cu un bat foarte bun pentru “lupte de strada” in jurul blocului.
oricum imi vine greu sa cred ca se puteau mobiliza toti cetatenii ca sa participe la acest show de strada. asa ca a-si fi foarte curioasa voi ce faceaţi de 23 August?
chiar erau micii si berea asa de grozave?
Filed under jurnalul meu | Comment (0)
sirena, gondolierul si un tatic
pentru ca astazi este sarbatoare, mami a stat cu sucitorul pe tati ca sa nu inceapa nici un fel de activitati electrocasnice. asa ca iarba a scapat de un styling in stil U.S. Army iar aspiratorul mare s-a bucurat si el de o zi de odihna. nu aceeasi soarta a avut-o insa si fratele sau mai mic, care a trebuit sa intre in “sut” pentru cateva minute.
dar cum se zice, dupa munca si rasplata. am avut parte de o dimineata intreaga cu tati. undeva, la orele pranzului a venit prietena mea Sarah impreuna cu doua bucati parinti la noi in vizita. Sarah, imediat ce a ajuns la noi, cand clopotele au batut de ora 14:00 fix, a ingenuncheat brusc iar apoi a inceput rostirea unor formule rituale care imi pareau a fi o rugaciune de după-amiaza. era mai de graba un plans in surdina, pentru ca ingenuncheatul nu a fost executat de dragul divinitatii ci din cauza neadaptarii vitezei de deplasare la conditile carosabilului. noroc cu tati care a dezactivat camerele fixe de pe DN Parcare – Casa, ca altfel cineva era bun de plata. nu sunt sigura daca mi-ar fi placut sa o acompaniez la muzicuta, dar am incercat timid. nu stiam decat primele doua versuri, apoi m-am incurcat.
in sfarsit am ajuns pe terasa, unde la putin timp s-a incins gratarul. pe mine m-au afumat ca pe carnati iar apoi, ca sa nu mor de pofta si sa renunt la morcovi m-au trimis la culcare. dream baby, dream. si pentru ca nu doar cascatul este molipsitor, am aflat ca la scurt timp, Sarah a folosit aceeasi metoda de a spala putina.
liniste deplina intrerupta pe alocuri de taclalele parintilor.
cand mi s-a aprins led-ul verde de la baterii am inteles ca sunt din nou functionala. am activat, in surdina, partea vocala si am fost repede atasata la comunitatea parintilor “care beau apa cu lamaie”. te doare mintea ce subiecte se trateaza. moda, auto, business, copii, tot felul de discutii. la un moment dat n-am mai rezistat si am izbucnit intrun ras isteric. am tinut-o asa vreo 10 minute, dar daca ma veti chestiona care a fost motivatia, nu va voi putea lamuri pentru ca “nu sunt abilitata sa raspund la aceasta intrebare”.
inca un led verde ne semnaleaza sfarsitul ciclului de incarcare si pentru Sarah, care, odata iesita pe terasa doreste sa-l forteze pe taticul aferent ei sa se tina de promisiune. intra in scena costumele de baie si valea in lac. stiluri superbe de inot artistic ne uimesc pe cei de pe mal. doar varsta frageda nu i-a permis Sarei sa se inscrie la Campionatele Mondiale de Inot, editia a XIII-a din aceasta vara de la Roma. sunt ferm convinsa ca, desi intrecerea a fost dominata de razboiul costumelor de inot, controversa materialului impermeabil fiind inca in disputa, Sara ar fi putut sa se impuna la proba de gratie si fara utilizarea acestui costum.
dar, pentru tatal arondat nu este suficient. ca atare angajeaza un gondolier, pe care-l plateste cu ora, iar el se ocupa de perfectionarea stilului de inot cu ajutorul unei metode originale. agatata de o parama in siajul barcii. lectii dure, ture interminabile, buze vinete, definesc o zi de cursuri inrobitoare.
dupa ce totul e uscat, impaturit si impachetat, iar barca spalata, platim taxa de inscriere si apelam la hamac pentru restul dupa-amiezi.
nu s-ar spune ca nu ne intelegem. de minune chiar.
si pentru ca: mai bine mai devreme decat niciodata… Sarah iti urez o zi cat mai frumoasa maine si un sincer La multi ani din partea noastra. te pup dulce si astept sa te revad.
Filed under Prieteni, jurnalul meu | Comment (0)
tatici, mamici, matusici si verisoare
slow food sau?!
marti 11 august 2009 este inceputul sfarsitului. o vizita de curtoazie la d-l Super Doc. pare a se transforma in cosmarul vietii mele – sa fie oare din cauza ca tati s-a sustras elegant de la aceasta intalnire sau de la vocea ferma a pediatrului meu care imi impune un programul dur pe care va trebui sa-l respect cu sfintenie in cel mai scurt timp. acest raspuns nu cred ca-l voi afla vreodata insa imi dau seama ca voi intra intr-un episod in care e rost de plans. mami insa pare si mai afectata decat mine de cele auzite.
de ceea ce mi-a fost atat de frica timp de 6 luni si 5 zile s-a intamplat in cel mai groaznic mod posibil. ma asteptam eu ca incet, incet va trebui sa gust cate una alta din varietatea alimentelor care se gasesc in comertul socialist insa de la intelesul verbului a GUSTA (gust, vb. I. I. Tranz. și intranz. 1. A lua puțin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea în cantități mici, spre a-și potoli (pentru puțin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A prețui, a-i plăcea cuiva ceva. – Lat. gustare) si pana la a MANCA 3 mese pe zi si a renunta la titi aproape in intregime este cale lunga. eu imi imaginam acest proces de diversificare, cum le place unora sa-l numeasca, o cursa lunga prin care sa ma familiarizez incet cu diferitele gusturi – sa vad, sa miros, sa simt si apoi sa iau putin cate putin in gura pentru a simti si gustul iar in rest totul urma sa ramana neschimbat. insa lucrurile sunt foarte radicale. target-ul impus este ca intr-o saptamana sa manac mic dejun, pranz si cina (cot la cot cu mami si tati) si doar dimineata devreme si seara tarziu sa mai intre in discutie subiectul titi. inclusiv gustarica de noapte va trebui sa fie “case closed”, pentru ca, chipurile a-si putea avea probleme de insomnie cand voi fi mai mare daca continui sa ma mai trezesc noaptea.
deci, scurt pe doi am dat de dracu iar astazi este ziua in care incep sa-l cunosc mai bine.
conform planului trebuia sa incepem cu supa crema de legume la masa de pranz timp de 3 zile. apoi urma sa introducem si micul dejun cu pireu de fructe imbogatit cu biscuiti sau cu branza dulce si smantana. iar peste alte 3 zile cina cu brei-ul de cereale urma sa incheie acest delir culinar. in plus urmeaza sa primesc ca si un bonus, aderarea gratuita la “grupul manechinelor care beau apa plata fara lamaie”.
am insa noroc in mami careia i-a fost mila de mine si a considerat ca pentru inceput este mai usor sa debutez in aceasta aventura cu un pireu de pere ca si o gustare intre mic dejun si pranz (2 mese principale la care, spre bucuria mea, am servit in continuare titi) decat cu un terci de morcovi, patrunjel, pastarnac, cartofi si ceapa, pe care nici un om mare nu l-ar manca cu placere.
cum necum si cu toata bunavointa celor din jur, astazi m-am eschivat (ne)elegant, reusind sa improsc jumatate din pireul de pere pe mine iar restul l-am scuipat pe mami si pe jos (spre disperarea lui tati care cred ca ma va trimite sa mananc la cantina sau la azil cu Bijoux daca voi mai face atata mizerie in casa ) insa maine nu stiu cum voi reusi sa mai scap de acest calvar numit mancare solida, care nu prea inteleg eu la ce imi foloseste.
ar fi atat de simplu si mai ales curat, ingrijit si elegant pentru toti ce-i implicati sa primesc titi pana pe la varsta de 18 ani, in acest fel nici eu nu ar trebui sa-mi stric reputatia de Feine Madame, si nici ai mei nu ar trebui sa se osteneasca cu preparat mancare degeaba si curatat ore in sir dupa mine.
in plus ar mai face si o economie semnificativa la scutece…
Filed under jurnalul meu | Comment (1)
